The principles of a New Reformation
Baicu Gabriel

Articole:

 

In dragoste nu este frica (extrase din Biblia Cornilescu)

 

 

Gabriel Baicu

23. 02.  2013

          

Una este să îți fie frică de mânia lui Dumnezeu și cu totul altceva este ”frica iubirii,” adică să fi atent și grijului să nu greșești față de Acela pe care îl iubești. Cu alte cuvinte, acela sau acea care iubește cu adevărat are o grijă deosebită să nu îi facă nici un rău, fără voia sa, aceleia sau aceluia pe care îl iubește. Această grijă, impropriu denumită frică, se aseamănă de departe cu frica, având în comun cu ea dorința de a nu greși, dar se deosebește fundamental de frică. Motivația este cu totul alta și anume în primul caz, cel sau cea care are frică, în sensul comun al termenului, se gândește mai mult la sine și grija sa este îndreptată către propria persoană și anume către dorința ca propria persoană să nu aibă nimic de suferit. Este o grijă egoistă, bazată pe preponderența iubirii de sine spre deosebire de cel de al doilea caz, în care accentul cade pe dragostea pe care o purtăm lui Dumnezeu și care ne face să ne gândim la ce trebuie să facem pentru ca să fim de partea Lui.

 Același principiu se aplică și în relația dintre noi și Dumnezeu. Dacă ne este frică de Dumnezeu deoarece El este o ființă extrem de puternică care în final ne poate face nu doar mult bine, dar și mult rău și avem grijă să îi intrăm în voie, pentru a nu fi pedepsiți suntem motivați de grija față de noi, nu de grija față de El. Dacă însă, dorim să facem voia lui Dumnezeu, în deplină libertate, deci în afara oricărei constângeri, bazată pe frică, căci credem că această voie este bună, chiar cea mai bună și dorim să nu îl întristăm pe El, chiar dacă El ne înțelege și nu ne pedepsește, acest lucru dovedește o atenție deosebită o tandrețe și o delicatețe specială, la adresa Lui. Aceasta înseamnă de fapt dragoste față de Dumnezeu și nicidecum teama nedeslușită că vom arde în iad, din cauza păcatelor noastre. Cei mai mulți nici măcar nu își imaginează ce ar putea să fie iadul, ci au o idee inoculată de alții, în legătură cu acest subiect. Ei nu doresc să ajungă în iad și de aceea se chinuie să facă voia lui Dumnezeu, dar mulți nu reușesc, căci nu poți să iubești din obligație, manipulat sau forțat de către instituțiile bisericești.

Pocăința de frica iadului este tot una cu nimic căci ea poate duce la o formă de evlavie și ascultare de nevoie, în relația cu Dumnezeu, dar scapă din vedere un element esențial și anume libertatea omului, alegerea liberă a propriului destin. Frica de mânie ne împiedică să fim liberi, adică alegerea noastră nu este determinată de o selecție proprie a unor valori, ci este impusă din afară și condiționată de un mare rău, care urmează să ni se întâmple. Ce libertate de a crede sau a nu crede în Dumnezeu sau ce libertate de a îl urma sau nu pe El este aceea în care dacă nu credem sau dacă nu îl urmăm pe El suntem amenințați cu un rău veșnic? Mie nu prea mi se pare că este vorba despre o reală libertate, în acest caz, ci este vorba, mai degrabă, despre impunerea sub pedeapsă, a unei anumite conduite. Unde mai este liberul arbitru, dacă în realitate nu alegi că așa crezi că este bine, ci iei decizii bazate pe teama de a nu suferi consecințe ne dorite? Ce liber arbitru este acela în care, pentru ca să nu arzi în iad, te lupți din răsputeri să fi Creștin, dar nu poți să fi, fiindcă nu îl iubești pe Dumnezeu? Apostolul Ioan ne spune foarte elegant că cine nu iubește nu a cunoscut pe Dumnezeu, căci El este dragoste.

"7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.

 8 Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste." (1 Ioan 4; 7-8)

Libertatea adevărată este atunci când, cunoscând și binele și răul, alegem binele din convingere, pentru frumusețea lui, pentru valoarea lui, pentru dreptatea lui și pentru că binele este născut din dragoste. O decizie care nu este luată, în mod liber, nu este o expresie a celui sau celei în cauză, ci exprimă condițiile în care respectiva persoană a luat acea decizie.

Există mulți oameni care nu calcă legile unei societăți deoarece ei sunt convinși că aceste legi sunt bune și că ele trebuie respectate de toată lumea. Ei nu se gândesc la o eventuală pedeapsă, care să îi descurajează să le încălce. Dimpotriva, acești oameni ar fi gata să sufere orice consecințe negative pentru a apăra aceste legi, în cazul că ele ar fi încălcate. Există și oameni, care la prima ocazie, încalcă principiile și legile care guvernează o anumită societate, atunci când interesele lor o cer. Ei nu fac lucrul acesta, în mod curent sau cu ușurință, deorece le este teamă de consecințele, pe care legile societății le prescriu, dar când sunt tentați să o facă ei își asumă riscuri și pierd orice respect față de valorile, pe care aceste legi le întruchipează. Așa este și în relația cu Dumnezeu. Dacă suntem convinși că dragostea este o valoare care merită respectată și protejată, nu vom încălca, cu nici un preț, principiile lui Dumnezeu, deoarece ele sunt concretizate în legea iubirii divine. Este dragostea, care presupune sacrificiul de sine, valoarea supremă pentru noi? Dacă da, atunci suntem Creștini autentici și dacă nu, aceasta înseamnă că mai există încă elemente, care ne despart de Dumnezeu.

Dragostea este valoarea supremă, din punctul de vedere al lui Dumnezeu și pentru ea merită să ne dăm chiar și viața. În cazul că suntem convinși de acest lucru, nu doar că nu vom face nici un rău nimănui, adică nici un păcat, dar chiar mai mult, vom milita pentru respectarea acestui principiu, al cărui garant este chiar Dumnezeu. Dragostea este împlinirea Legii lui Dumnezeu. (Romani 13; 8-10) Nu se mai pune problema de pedeapsa, care ne așteaptă, dacă nu ascultăm de Dumnezeu, dimpotrivă, suntem gata să suportăm orice pedeapsă, chiar moartea, pentru ca principiul fundamental al lui Dumnezeu să triumfe. Dumnezeu este dragoste și cine nu iubește nu l-a cunoscut pe El. Din acest motiv, trebuie să avem același gând, pe care îl avea și IIsus (Iisus).

"1 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,

 2 faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.

 3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.

 4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

 5 Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus (Iisus)." (Filipeni 2; 1-5)

Nu îl putem înțelege pe Dumnezeu, decât în procesul practicării învățăturilor lui IIsus (Iisus) și cine spune că îl urmează pe El, trebuie să trăiască și el sau și ea, cum a trăit Isus (Iisus). Ce s-ar întâmpla dacă am trăi într-o societate, în care nu ar exista nici o lege scrisă, dar în care fiecare ar iubi pe celălalt ca pe sine însuși sau ca pe sine însăși? Nu ar mai exista cod penal, cod civil, etc., ci fiecare s-ar lupta să îl facă fericit pe cel sau pe cea de lângă el sau de lângă ea și ar avea grijă să nu le lezeze cu nimic interesele legitime și drepturile de ne tăgăduit. Chiar mai mult, nici nu ar mai exista ideea de drepturi și obligații, deoarece fiecare ar trăi cu scopul de a îl face fericit pe celălalt sau pe cealaltă. O astfel de societate pare a fi o utopie, un ideal irealizabil, dar este Împărăția lui Dumnezeu și toți cei născuți din nou, adică născuți din El, trăiesc deja în ea, căci Împărăția lui Dumnezeu este înăuntru nostru. (Luca 17; 21) Numai cine îl iubește pe Dumnezeu îl cunoaște și îl înțelege pe El. Cum ar putea cineva să nu iubească chiar dragostea, adică pe Dumnezeu care este dagoste? Dumnezeu nu este pedeapsă, nu este autoritate impusă, El este un tărâm, mai mult chiar, un univers al iubirii în care ne putem găsi liniștea.

 

 

 

Navigare website

 

 

Mobile version!

 

 

Mesaje actualizate

Credinta în Isus (Iisus) si asemanarea cu El

Nu există nici o diferență de fond între instituția religioasă evreiască și instituția religioasă creștină. Și una și cealaltă se bazează pe reguli, pe care pretind că le-au primit toate de la Dumnezeu.....

uploaded: 07. 07 2013

read more

Creștinismul

Mai este relevantă credința creștină, în zilele noastre? Eu spun că da și iată câteva considerente pentru care dau acest răspuns. În primul rând, credința creștină este un aliat de nădejde pentru aceia sau acelea care aspiră către frumusețea morală și binele moral.....

uploaded: 07. 07 2013

read more

Trupul lui Hristos

Există o singură Biserica și aceasta este Trupul lui Hristos. Aceasta este Biserica Spirituala Unica, denumire pur convenționala. Biblia vorbește în nenumărate texte ale ei despre aceasta realitate spirituala.....

uploaded: 07. 07 2013

read more

Ordinea lui Dumnezeu si ordinea oamenilor

Dumnezeul creștin este un Dumnezeu al ordinii dar al unei alte ordini decât a celei lumești. Există o deosebire esențială între ordine, așa cum o înțeleg oamenii în mod obișnuit și ordine, așa cum o înțelege Dumnezeu.....

uploaded: 07. 07 2013

read more

Un nou răspuns către pastor

Pavel i-a organizat pe Creștinii lumești în ierarhii, având o ordine asemănătoare cu aceea a oricărei instituții omenești, de exemplu a statelor, guvernelor, ministerelor, întreprinderilor etc.....

uploaded: 07. 07 2013

read more

Iertarea si pedeapsa lui Dumnezeu

Bisericile instituționale promovează intensiv o imagine despre Dumnezeu, desprinsă direct din paginile V,T. și în care se desfășoară o metodă pedagogică, presupusă a fi fost folosită de El, dar care nu a reușit să convingă pe poporul Său. Acestea îl prezintă pe Dumnezeu ca pe un Stăpân Absolut, căruia trebuie să ne supunem necondiționat și care pedepsește păcatul, fără cruțare. Se perpetuează o imagine despre Dumnezeu, care nu scoate în evidență esența Sa....

uploaded: 05. 06 2013

read more

Comunitatile crestine

Adevăratele comunități creștine ar trebui să fie centre spirituale și sociale care să nu fie axate pe respectarea unor doctrine sau dogme fixe și obligatorii, ci să graviteze în jurul manifestărilor puterii lui Dumnezeu și a servirii celor în nevoie. Toată activitatea acestor centre spiritual-sociale ar trebui să se concentreze pe slujirea celor săraci, a văduvelor, a celor bolnavi și a celor handicapați...

uploaded: 05. 06 2013

read more

Credinta este un dar primit de la Dumnezeu

Nimeni nu trebuie să creadă decât ce îi dă Dumnezeu să creadă și aceasta este esența credinței creștine. Dacă este un dar, atât faptul credinței dar și conținutul acesteia, atunci înseamnă că ea nu poate fi impusă de oameni. Dacă conținutul credinței creștine este un dar care vine direct de la Dumnezeu și care se adresează conștiinței celui sau celei credincioase, atunci înseamnă că această credință personală nu poate să vină din afară, ci din înăuntrul unei persoane...

uploaded: 05. 06 2013

read more

Isus (Iisus) Fiul lui Dumnezeu

Toate Bisericile instituționale, inclusiv marile mișcări evanghelice din Vestul Europei, care se manifestă în prezent, au construit și continuă să prezinte o imagine ciudată a lui Dumnezeu. El este considerat a fi o entitate, asemănătoare cu omul, pentru că oamenii au fost creați după chipul și asemănarea Lui și care are toate trăsăturile omului, dar absolutizate...

uploaded: 05. 06 2013

read more

Isus (Iisus) Hristos nu este Singurul nascut din Tatal

Iată mai jos câteva texte biblice, dintre care unele se contrazic doar aparent între ele, dar și texte între care există contradicții reale, care influențează câteodată decisiv modul de înțelegere a învățăturilor lui Isus (Iisus). Un prim grup de texte din N.T. afirmă că Dumnezeu are un singur Fiu și un al doilea grup afirmă că El are mai mulți fii și fiice. Aceasta nu este decât o contradicție...

uploaded: 05. 06 2013

read more