The principles of a New Reformation
Baicu Gabriel

Articole

 

Instituţiile bisericeşti şi fiara din Cartea Apocalipsa lui Ioan

 

 

Gabriel Baicu

29. 09.  2012

          

Participarea la activitatea instituţiilor bisericeşti este doar o etapă în parcursul nostru spiritual şi nu cea mai importantă. Facem parte cu toţii, la începutul drumului nostru în credinţa creştină, din una sau din altă instituţie bisericească. Suntem fie Ortodoxi, Romano Catolici, Protestanţi, Reformaţi, Baptişti, Evanghelişti, Penticostali, etc. Cu toate acestea, nu această participare ne defineşte, ci ceea ce este definitoriu, pentru credinţa noastră creştină, este chiar această credinţă a noastră, adică credinţă personală şi în nici un caz credinţa oficială a instituţiei bisericeşti, de care aparţinem. Nu suntem mântuiţi în baza credinţei, manifestată şi exprimată public, de către o Biserică instituţională sau alta, ci suntem salvaţi prin credinţa noastră proprie, personală, care de multe ori, nu se suprapune perfect peste nici o doctrină sau sistem de dogme, ale nici unei instituţii bisericeşti. Trebuie să ne bazăm pe credinţa noastră proprie căci credinţa noastră ne mântuieşte, nu credinţa vreunei Biserici instituţionale, oricare ar fi aceasta. (Luca 17; 19)

Cea mai importantă parte, a vieţii noastre spirituale, este edificarea noastră individuală, făcută prin studiu, meditaţie, rugăciune şi mai ales legătură personală cu Dumnezeu. Experienţa personală, viaţa de fiecare zi cu Cristos este determinantă, ea echivalează cu viaţa personală pe care o avem, spre exemplu, în familie. Suntem o familie cu Isus (Iisus), deci cu Dumnezeu şi viaţa în comun ne ajută să ne cunoaştem mai bine. Experienţa cu Dumnezeu este în primul rând personală şi numai în al doilea rând colectivă. Din acest motiv, instituţiile bisericeşti pot fi în acelaşi timp şi prietenii, dar şi adversarii creşterii noastre spirituale. Prietenii, până în momentul în care ne ajută să înţelegem, prin intermediul experienţelor celor mai experimentaţi în credinţă şi duşmani în momentul în care încearcă să ne acapareze şi să ne domine, să ne impună ce trebuie să credem şi ce nu, ţinându-ne la un nivel mediocru de credinţă. Într-un anumit fel, Bisericile instituţionale sunt ca unii părinţi naturali, care au o metodă de educaţie greşită. La un moment dat, aceştia încearcă să impună copiilor lor, care au crescut şi au devenit maturi, ceea ce ei trebuie să creadă cu toate că poate copii, nu pot să creadă decât liber, adică numai cea ce experimentează personal şi ceea ce rezultă din căutările lor proprii. Impunerea credinţei se practică pe multe planuri, dar viaţa în comunităţile creştine ar trebui să fie doar un cadru care să dea posibilitatea fiecărui individ să experimenteze, în mod personal, credinţa creştină. Părinţii şi comunităţile creştine ne pot orienta corect sau poate câte odată greşit, dar scopul lor autentic nu poate fi decât unul singur şi anume acela de a ne permite să îl cunoaştem personal pe Dumnezeu.

   Cea mai importantă parte a credinţei noastre se întâmplă în interiorul nostru, în conştiinţa noastră în ascensiunea noastră către înălţimile spirituale. Pe acest drum nu ne putem lăsa împiedicaţi de nimeni şi de nimic. Chiar cei mai bine intenţionaţi ne pot încetini drumul, dacă învăţătura lor nu este una cu adevărat duhovnicească, ci este bazată doar pe obligativitatea unor reguli, tradiţii, doctrine şi dogme creştine. Fiecare crede că ştie mai bine decât noi, ce trebuie să facem şi cum trebuie să ne comportăm chiar noi, fiecare încearcă să ne domine şi să ne impună modul său de a gândi. Chiar dacă intenţiile sunt bune, efectele pot fi devastatoare. Este important pe cine ne bazăm credinţa, pe învăţăturile oamenilor, pe doctrinele şi dogmele lor sau pe experienţa proprie cu Dumnezeu. O credinţă, care nu este bazată pe relaţia personală cu Isus (Iisus), este slabă şi poate oricând să se năruie. Cei din jurul nostru ne iubesc, în felul lor, dar competiţia între oameni rămâne, atâta vreme cât încă natura noastră umană îşi mai spune cuvântul. Această concurenţă ascunsă, de multe ori foarte bine, ne poate face mult rău dacă nu parcurgem drumul nostru propriu în credinţa creştină, încercând fiecare să ajungem cât mai departe, în cunoaşterea şi înţelegerea lui Dumnezeu. Aceasta presupune câteodată chiar despărţirea de o instituţie bisericească sau alta sau poate chiar despărţirea de sistemul instituţional în ansamblul său, niciodată însă nu înseamnă despărţirea de oamenii lui Dumnezeu, indiferent de Bisericile instituţionale, din care aceştia fac parte şi chiar dacă aceştia nu fac parte din nici o instituţie bisericească. Adevărata dragoste creştină este posibilă numai între Creştinii regeneraţi spiritual, adică născuţi din nou. Vă invit să vizitaţi siturile

 

Instituţiile bisericeşti şi fiara din cartea Apocalipsa lui Ioan

 

   Eu nu vă spun să nu mergeţi în adunările voastre sau în Bisericile voastre locale, eu vă spun mergeţi dar priviţi-le cu alţi ochi, adică cu ochi duhovniceşti, nu doar lumeşti. Nu vă părăsiţi adunările voastre este un îndemn biblic, dar va veni o vreme când va trebuie să le abandonaţi, pentru a nu vă face părtaşi la păcatele lor. "Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: <<Ieşiţi din mijlocul ei, poporul meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! (Apocalipsa lui Ioan 18; 4). Ea este "instituţia bisericească" în care se practică autoritatea omenească, în probleme spirituale şi în care se încearcă a se domina conştiinţele celor credincioşi. Când va trebui ieşit din ea? Vom vedea împreună, pe măsură ce istoria se va derula înaintea noastră. Am să vă ţin la curent cu ceea ce îmi permite Dumnezeu să înţeleg.

 

 

 

Navigare website

 

 

Mobile version!

 

 

Mesaje actualizate

Piatra din capul unghiului este Isus (Iisus) şi nu Petru

Nu este Petru piatra de temelie a Bisericii, ci Duhul Sfânt care l-a animat pe Petru atunci când a spus: Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu. Piatra din capul unghiului, pe care stă Biserica lui Dumnezeu este Isus (Iisus) şi nu Petru...

uploaded: 15.11 2012

read more

Ce "este scris" că a spus Isus (Iisus) şi ce a spus El în realitate

Există destule lucruri scrise în N.T., dar care nu sunt spuse de către Isus (Iisus), exact aşa cum sunt consemnate, cu o precizie ‚matematică.’ În vremea aceea nu existau reportofoane şi nu se luau notiţe. Se susţine teza că Duhul Sfânt a dictat scriitorilor N.T. întâmplările...

uploaded: 09.11 2012

read more

Împotriva religiei şi pentru Isus (Iisus)

Nu se poate afirma că suntem împotriva religiei atâta vreme cât nu suntem şi împotriva celor care promovează şi susţin religia, adică împotriva instituţiilor bisericeşti...

uploaded: 03.11 2012

read more

Isus (Iisus) şi instituţiile bisericeşti

Nu am găsit nicăieri în Biblie demonstraţia faptului că Isus (Iisus) a dorit să iniţieze o instituţie bisericească, o organizaţie stabilă pe care să o numească Biserica Sa. Isus (Iisus) a dorit şi doreşte să aducă Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ...

uploaded: 26.10 2012

read more

Dragostea de natură divină exclude autoritatea instituţională

Acolo unde este autoritate între oameni, acolo este Satana. Principiile satanice presupun tocmai dorinţa de a exercita o autoritate impusă, în probleme spirituale. Atunci cât cei mai mulţi doresc să dobândească această putere, această autoritate, atunci se naşte lupta şi de aici se dezvoltă principiile satanice....

uploaded: 15.10 2012

read more

Ce se poate reproşa instituţiilor bisericeşti?

Ele nu arată imaginea lui Dumnezeu, ci imaginea lumii. Ierarhia pe care o desfăşoară acestea nu este modul de organizare al Împărăţiei Cerurilor. În Împărăţia lui Dumnezeu, cel mai mic este cel mai mare şi cel care doreşte să fie cel mai mare trebuie să fie slujitorul tuturor. (Matei 23; 11)...

uploaded: 06.10 2012

read more